Se stie ca atunci cand vrei sa pleci de undeva (loc de munca, locuinta, etc) sunt necesari doi factori: unul care sa te impinga dinspre interior si altul care sa te atraga catre exterior. Trebuie sa recunosc ca intotdeauna am fost atras de tribuna a-II-a, acela fiind locul unde statea si stia toata lumea galeria Olimpiei dintotdeauna. Acolo ii vedeam si admiram cu ochi de copil pe "baietii rai" (sincer multa vreme mi-a fost teama sa ma apropii de ei) care aveau curajul intr-un oras mic-burghez cum este Satu Mare sa sparga linistea stadionului si a orasului. Acolo mergeam, elev fiind, sambata de sambata sa incurajez Olimpia, al carei nume a ramas scrijelit pe toate bancile in care am stat la viata mea. Acolo i-am gasit pe baietii din CO cand m-am intors acasa dupa 7 ani petrecuti departe de orasul natal. Acolo a pornit totul. Acolo eram acasa. Acolo ne-au chemat inapoi veteranii din Old Boys, oameni despre care putini stiu ca ne-au ajutat si sprijinit de-a lungul timpului.
Mutarea in peluza n-am sa o explic pentru a nu isca discutii. Probabil nu a fost cea mai stralucita idee dar asta e.
Cum vorbeam de cei doi factori voi vorbi de cel de-al doilea. Peluza are farmecul ei dar nu merita sa suporti comentariile acide si mai rau mistocareala unora care nu se pot simti cineva decat comparandu-se cu unii sau cu altii. Tulburarile de personalitate (sau lipsa acesteia) ale unor personaje in cautare de identitate ne imping sa plecam din peluza. Gustul amar lasat de oameni pe care i-am ajutat de cate ori am putut, de ipocrizia acestora, va ramane in continuare dar macar in tribuna a-II-a are toate sansele sa dispara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu